Iliescu a făcut blat la prima ieşire electorală alături de candidatul Cristi

entru că s-a plâns că nu este sprijinit de partid, candidatul Cristian Diaconescu a avut parte ieri, în premieră, de susţinerea lui Ion Iliescu, în cadrul unei întâlniri electorale cu profesorii din sectroul 6. A fost un ajutor pervers. Organizatorii s-au chinuit să adune 50 de persoane care să-i umple candidatului PSD o săliţă din Complexul studenţesc Leu. Ion Iliescu, fan declarat al candidatului „neoficial”, Sorin Oprescu, a reuşit să-i omoare şi pe aceşti puţini susţinători, cu un speech de o oră şi douăzeci de minute – un adevărat test de rezistenţă pentru o sală adormită. Într-un discurs-ghiveci, în care a făcut înconjurul lumii de azi şi de ieri, Iliescu s-a referit o singură dată
la candidatul Cristi, şi atunci cu reproş: „La tine lipseşte subteranul!” Asta a vrut să însemne că, în programul său electoral, n-ar exista soluţii pentru infrastructura subterană a oraşului. Resemnat, Diaconescu a aşteptat cu mâinile în cap sfârşitul supliciului, ba chiar a căscat diplomatic, cu gura închisă.

Ce a spus Iliescu pentru a creşte şansele candidatului PSD (ordinea ideilor e cronologică)

Una-i gospodăria comunală şi alta e viaţa unui bazin hidrografic. Polarizarea e stridentă, o minoritate de 10% de profitori ai tranziţiei au acumulat averi. Statele Unite controlează 35% din resursele Planetei şi poluează şi mai mult decât alţii. Eu sunt în relaţii cu unul dintre cei mai mari specialişti în probleme globale ale omenirii (Lester Brown, pentru cunoscători, n.r). Capitalismul contemporan este pe cale să clacheze pentru că ignoră realităţile ecologice. Verzii de azi sunt roşii de ieri. Globalizarea este un proces eminamente pozitiv. Socialiştii suedezi n-au naţionalizat nimic. Suedia n-a avut războaie 200 de ani. Cel cu venituri mai mari să plătească mai mult la buget, el consumă mai mult, şi mai multă apă, şi mai multă energie
. Merg pe şosele cei care au maşini, nu cei care merg cu tramvaiul. Modelul social scandinav a devenit modelul social european. În Statele Unite, diferenţele dintre săraci şi bogaţi sunt la fel de stridente ca în ţările din lumea slab dezvoltată. A zis un lucru Cristos: că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali. Suedezii au concretizat şcoala cu program prelungit, unde copiii mănâncă acelaşi lucru, indiferent că este copil de bancher sau de şomer. Eu până la 14 ani n-am avut nici lumină electrică, nici apă curentă şi aveam colegi care aveau meditator de engleză, de matematică. Lucram la Iaşi, în ’77, am mers într-o vizită în RDG, la o şcoală unde era un program gen cornul şi laptele. Neamţul are, n-are treabă, la 12 se aşează la masă. M-am nimerit, prin 1960, într-un colectiv care analiza situaţia nemţilor în localităţile din fosta regiune Braşov: în populaţia localităţii, ţiganii reprezentau 10%, în situaţia şcolară, 60%. La ţigani, toţi erau mame eroine. Ţiganii nu-şi înstrăinează copiii, ţiganii ţin la copiii lor, atât sentimental, cât şi material, trăiau de pe urma lor din alocaţii, după aia îi trimiteau la cerşit. Fenomenele din Italia ne afectează ca ţară. A câştigat Primăria Romei un om de orientare pro-fascistă. Ruşii aveau şcoala de 10 ani. În Politehnică să ajungi la trei ani de studiu? Sunt 18 ani de la primele alegeri. În Piaţa Universităţii, Iliescu era făcut pilaf, până-n anul nou, Iliescu în cavou, văd că sunt acum unii care idealizează. Am avut prima Revoluţie transmisă la televizor. După aia, toţi străinii mă cunoşteau. La primele alegeri, eram trei, Raţiu, Câmpeanu şi eu. La cererea telespectatorilor, am prelungit emisiunea electorală până la miezul nopţii. Am văzut pentru prima dată Shanghai-ul în anii ’50. Era altfel. Shanghai-ul are şi el Crucea lui de Piatră. Diversitatea dă frumuseţe vieţii. Azi nu mai avem sentimentul de solidaritate umană. Am pierdut şi sufletul: în CPUN-ul ăla, cu multe elemente de primitivism, era mai multă sinceritate. În campaniile electorale de atunci, n-aveam consultanţi străini, dar aveam oamenii noştri. Nu mai avem activiştii ăia plini de suflet care să se dăruiască unei cauze. Iată, v-am băgat şi în teme electorale, vă mulţumesc!

Metamorfoza candidatului Cristi: cool, mişto, mânca-ţi-aş

În schimb, în faţa profesorilor, Diaconescu a vorbit puţin. La un moment dat, s-a ridicat şi a fugit într-o sală alăturală, unde-l aşteptau câteva zeci de studenţi. După ce le-a vorbit „pe scurt” profesorilor despre „axiome”, candidatul Cristi a schimbat, o dată cu sala, şi limbajul. „Axiomele şi silogismele” s-au metamorfozat in „O.K.”-uri scurte şi „cool”-uri tinereşti. „Staţi într-un cerc vicios de nepăsare”, „vă contemplaţi tristeţea”, i-a trezit la realitate Diaconescu pe tinerii prezenţi. Pesedistul s-a străduit timp de un sfert de oră să convingă audienţa că trebuie să „încerce şi cu alţii”, plângându-se de retorica „agresivă” legată de „ciumaţi”, adică de intelectualii-candidaţi: „Mi-a plăcut ideea –„bă intelectualule! Ce cauţi tu?”- e cool! E mişto! Numai băieţii adevăraţi ştiu să facă administraţie, mânca-ţi-aş!” Aducându-le aminte că are un blog, Diaconescu le-a promis că va elimina corupţia din primăria mare punând contractele municipalităţii „pe net”.

Ziua s-a încheiat cu o a treia întâlnire electorală, în acelaşi loc, cu sindicalişti din învăţământ. Diaconescu a vorbit câteva minute, după care s-a scuzat că are o emisiune la televizor, s-a ridicat şi a plecat, lăsând sala pe mâna susţinătorului său, Ion Iliescu.