"Luna verde" ii reuneste pe Maia Morgenstern si pe Razvan Vasilescu

Veteranul regizor Alexa Visarion a terminat zilele acestea filmarile la noul sau lungmetraj, „Luna verde“, o varianta autohtona a unui road movie.

Lungmetrajul „Luna verde“, facut pe un scenariu realizat in colaborare cu Iris Spiridon si produs de Castel Film, este o poveste contemporana, cu tineri aflati in cautarea fericirii pe care si-o inchipuie venind din blind date-urile cu persoane „agatate“ pe Internet, din achizitionarea de obiecte de arta, din conducerea unei masini de lux, din muzici psihedelice, din teatru, din bani, din dragoste.

La inceputul saptaminii trecute, Alexa Visarion a filmat in cofetaria de la parterul blocului-turn din zona Salii Palatului una dintre scenele de inceput ale peliculei. Doi prieteni se intilnesc la o prajitura si pun la cale o excursie la Brasov, unde merg pentru a vedea premiera unei piese in care joaca un alt amic de-al lor. Cei doi tineri se numesc in film Razvan si Serban. Devotat prietenilor si familiei sale, cel dintii e un tip sensibil, pasionat de arta, nu suporta
sa vada durerea semenilor sai si de aceea casa lui devine un adevarat adapost pentru copiii strazii. Serban e prietenul lui gay care isi duce viata pe principiul „traieste clipa“. Risca mult si face o gramada de prostii in pofida avertismentelor prietenului sau.

In cofetarie, stau asezati la masa interpretii celor doi tineri: Tudor Istodor este cerebralul Razvan, iar Marius Manole e zapacitul lui prieten. Istodor poarta haine sobre, iar Manole e imbracat cu niste pantaloni de un mov tipator. Inainte de a da motor, Alexa Visarion conduce o repetitie a unei discutii importante in economia filmului. Cele doua personaje isi dezvaluie filozofiile diferite de viata pornind de la o banala savarina. Razvan maninca doar blatul prajiturii, dind deoparte frisca, lucru ce-l irita pe amicul lui. „De ce faci porcaria asta in farfurie?“, il ia la intrebari Serban. „Pentru ca nu-mi place frisca“, ii raspunde simplu
Razvan. „Atunci de ce iti iei savarina? Savarina egal prajitura cu frisca.“ „Cit poti sa fii de superficial...“ „Si tu de absurd...“

„De ce naiba nu-ti iei o amandina sau un ecler?“ „Pentru ca imi plac savarinele.“

„Asta ca sa-ti bati joc de frisca“, conchide tinarul homosexual.

Dupa repetitie, incepe filmarea care merge bine si nu necesita prea multe duble. Istodor profita de o pauza sa vorbeasca la telefonul mobil
, in timp ce Manole iese din cofetarie sa-si dezmorteasca picioarele: „Daca merge treaba tot asa, intr-o ora-doua sintem gata. Totul e sa nu cada lumina“, ne explica Manole, care, desi aflat la primul lungmetraj, e deja familiarizat cu jargonul cinematografului. „In seara asta am si spectacol. «Privighetoarea si trandafirul» de Oscar Wilde, la National. Dar nu e nimic neobisnuit in asta. De citeva luni bune am spectacol zilnic, ba uneori am si doua pe zi. Joc la Bulandra, la National, la Metropolis, la Green Hours, la Braila, la Tirgoviste... La Tirgoviste joc Romeo. Julieta e Laura Vasiliu, fata aia frumoasa din «4, 3, 2»... Mi-a zis medicul
sa ma mai linistesc si sa-mi iau o vacanta, ca nu e de gluma. Si mi-am luat si eu citeva zile de concediu dupa cinci ani. Am fost in decembrie la Viena si m-am odihnit un pic. M-am lasat si de fumat. Mi-am pus plasture cu Nicorette. Nu mai simt nevoia sa fumez, dar nu prea stiu cu ce sa-mi ocup pauzele de filmare si sper sa nu ma ingras prea tare“, ride fragilul actor. Referindu-se la personajul pe care-l interpreteaza, Manole devine serios: „Serban este un tip profund nefericit. El cauta cu disperare marea dragoste si, pe parcurs, face o multime de greseli. Sub masca lui de cinism se ascunde insa o mare sensibilitate. Poate ca nu ar trebui sa divulg asta, dar in final aflam ca e posibil sa fie bolnav de... sa-ti zic sau sa nu-ti zic? Ei, hai sa-ti zic, bolnav de SIDA“.

Odata pauza terminata, actorii continua scena din cofetarie cu replicile cu care aranjeaza calatoria la Brasov. Serban: „Auzi, da’ ai vorbit cu fata aia?“ Razvan: „O sa ne dea apel cind e gata“. „Si conduce ea?“ „Nu, conduc eu. De ce crezi ca vin? Ca sa facem record. In doua ore sintem la Brasov.“ „Bine. Atunci o sa-l sun pe Claudiu dupa ce ne da Irina bip.“ „Cine naiba e Claudiu?“ „L-am cunoscut pe net aseara, hai, nu te supara.“ „Ma enerveaza enorm chestia asta. Ce naiba iti trebuie sa ai de-a face cu toate paparudele de pe net?“ „Eu nu-s ca tine, Razvane. Eu nu pot sa ma hotarasc la o savarina. Mie imi plac si amandinele, si tartele, si diplomatul...“ „O sa vezi tu daca iei vreo bucurie de la vreo «savarina» din asta...“ „Ma lasi? Stii ca ma deprima chestiile astea...“

Dupa filmari, regizorul Alexa Visarion a gasit si el timp sa explice cum a ajuns la aceasta poveste. „Aveam un scenariu din 1986 care se numea «Farurile». Il scrisesem ca sa-l debutez pe studentul meu, Razvan Vasilescu. Dar «tovarasii» nu au fost de acord cu subiectul filmului, asa ca am renuntat. In incercarea de a exista in continuare ca regizor in aceasta perioada de gratie a noului val, am vrut sa reiau aceasta poveste, dar sa fie transpusa cinematografic pe limba tinerilor. Si atunci am dat scenariul «Farurile» studentilor mei la Regie-Teatru sa il adapteze la lumea lor. Din sapte versiuni propuse de studenti, cea a lui Iris Spiridon s-a dovedit a fi cea mai buna. Am lucrat in continuare la scenariu impreuna, eu dindu-i situatii cinematografice pe care ea le «traducea» in limbajul noii generatii. Filmul e un road movie, patru tineri pleaca de la Bucuresti la Brasov intr-un BMW si alti trei vin de la Brasov la Bucuresti intr-un Tico. Tinta lor este de fapt gasirea propriei identitati, e vorba de o calatorie interioara. Ei se afla si intr-o lupta cu timpul si macar unul dintre ei, Razvan, incearca sa si traiasca, nu doar sa fie trait.“

Tinerilor actori Marius Manole si Tudor Istodor, care au rolurile de cea mai mare intindere, li s-au alaturat „greii“ Razvan Vasilescu si Maia Morgenstern. Special guest star este Radu Afrim, care a dezvaluit pentru Cotidianul ce se ascunde in spatele primului sau rol: „Joc un regizor care este inspirat de mine. Un regizor care are un actor-fetis, asa cum mi se intimpla mie adesea, un regizor a carui mama vine la premierele lui pe ascuns, asa cum face mama mea cind nu ii dau voie sa vina la spectacolele pe care le montez in orase prea indepartate. Pe mama mea o joaca Rodica Mandache, actrita de care eu sint foarte legat, asa ca nu mi-a fost prea greu. Desi a fost o experienta foarte placuta, cred ca o sa ramin totusi la regie...“.