Cuscrul lui Geoană este soacra lui Voronin

Din spusele unuia şi din faptele celuilalt putem trage concluzia rezonabilă că Mircea Geoană şi Vladimir Voronin au un strămoş politic comun.

Afirmaţiile din spatele uşilor închise ale pesediştilor sunt intens dezbătute de trei zile, cu excepţia uneia singure, formulată de Mircea Geoană, care e mai gravă decât toate celelalte la un loc. Iat-o: „La o participare redusă la vot, PSD poate câştiga confruntarea cu partidele româneşti în aproape orice judeţ al României. Dacă ar fi existat resurse, organizare şi mobilizare, la acest nivel de participare, am putea câştiga, practic, în orice loc din România”.

Desigur, jurnalistic vorbind, această frază este infinit mai puţin sexy decât celelalte rostite la Turnu Măgurele: „vrăjelile” şi „bagabonţelile” lui Mazăre, ambiţiile şi nostalgiile vetuste ale lui Iliescu (BNR, Radioul, Agerpres, revoluţionarii) sau invidiile secrete, dar sincere ale aceluiaşi Mircea Geoană (Videanu şi Pogea).

Pe cale de consecinţă, jurnaliştii, analiştii şi politicienii s-au năpustit asupra acestor linii de discurs şi le-au disecat atât de intens încât au izbutit să dezvăluie un cutremurător secret pe care, până la ei, îl ştia toată lumea: avem o guvernare crizată. Bun, şi? Suspect era să fie invers.

În schimb, afirmaţia nebăgată în seamă a lui Mircea Geoană defineşte, mai mult decât celelalte, un veritabil program
electoral, care se bazează pe doi piloni: „participarea redusă la vot” şi „resurse, organizare şi mobilizare”. Ne aflăm, de fapt, în faţa unui autodenunţ. Un om politic care visează să-şi extragă puterea din lipsa de participare la vot a propriilor concetăţeni lipseşte democraţia de propriul său fundament, o goleşte de conţinut şi ne livrează o maimuţăreală. Şi urmează agravanta: „resurse, organizare şi mobilizare” înseamnă, ca şi la alegerile europarlamentare, aducerea la vot a oamenilor siguri, a activiştilor sau a celor cumpăraţi cu 50 de lei. Din fericire, Mircea Geoană nu are în mână pârghii executive cu care să-şi pună visul în practică, dar cu un Hrebenciuc la partid şi un Nica la Ministerul de Interne nu e chiar imposibil.

În Republica Moldova, Vladimir Voronin a fixat ziua alegerilor într-o miercuri, pe care a decretat-o ca fiind liberă. Scopul e străveziu: restricţionarea accesului la urne a moldovenilor care lucrează în străinătate, neîndobitociţi de presa de stat de la Chişinău, dar cu reale dificultăţi de a se învoi pentru a merge la vot. Din spusele unuia şi din faptele celuilalt putem trage concluzia rezonabilă că Mircea Geoană şi Vladimir Voronin au un strămoş politic comun.