Detonatorul Ahmadinejad explodeaza!

"Toti cei care sunt impotriva revolutiei trebuie sa dispara si trebuie sa fie rapid
executati". Acesta a fost mesajul transmis Gardienilor Revolutiei de Ayatolahul Khomeini, Ghidul si Invatatorul Suprem al clericilor islamului radical si intransigent, cei care par sa fie gata sa-si lase tara prada cosmarului razboiului civil.

SituaTia este atat de grava din cauza unei particularitati specifice, creata la ordinul Ayatolahului Khomeini si perpetuata ca regula absoluta pana azi: presedintele tarii controleaza doar la modul formal structurile armate si de securitate. Ghidul Suprem, Ayatolahul, este cel care detine comanda reala, iar structura nationala clericala difuzeaza in teritoriu ordinele sale, avand la dispozitie nu numai trupele regulate, ci si formatiunile reunite sub egida Gardienilor Revolutiei. Formatiuni paramilitare extrem de bine organizate si inarmate, unitati formate din barbati sau femei care raspund exclusiv directivelor date de mollahi si indoctrinate de decenii pentru a fi gata sa raspunda "atacurilor teroriste ale Marelui Satan". Batalia care se poarta acum este pe de o parte impotriva realegerii contestate a lui Ahmadinejad dar, pe fond, constituie o revolta fara precedent impotriva statului islamic fundamentalist.
Pentru cei care sunt acum in strada si braveaza in mod deschis ordinul Ayatollahului, miza este enorma si priveste nu numai soarta generatiei lor, ci si destinul viitor al unei tari care ar putea evolua spre modernitate. De cealalta parte, miza este la fel de mare. Absolut fundamentala si pune in joc
prestigiul si autoritatea conducerii islamice. Regula absoluta in Iranul de pana ieri era ca un discurs al Ayatollahului trebuia sa fie asimilat cu o Fatwa, decret moralmente obligatoriu in lumea islamica si imposibil de contestat pentru orice dreptcredincios. Fatwa, odata pronuntata, nu poate fi retrasa. Poate fi eventual anulata printr-o revolutie ca aceea de acum din strazile Teheranului, dar Ayatollahul nu va reveni niciodata asupra deciziei sale de a-l confirma pe Ahmadinejad sau a identitatii de convingeri spirituale si politice cu acesta.
Acesta este contextul in care, previzibil, Iranul islamului fundamentalist acuza acum direct
pe Marele Satan si pe acolitii sai, SUA, Franta, Marea Britanie, ca au subventionat "agenturili straine", vorba rapo­satului nostru Mare Carmaci. Bomba reala poate exploda doar din acest moment. Riscul enorm este ca, daca lucrurile degenereaza, el sa faca apel la ajutor extern, adica la forma­tiuni pe care Iranul le sponso­rizeaza direct de decenii: Hezbollah, Hamas, talibanii din Afganistan si Pakistan. O alta armata personala si fidelizata de mult timp, gata sa faca orice pentru a ajuta nu numai un aliat politic, ci pentru a-si prezerva sursa majora si uriasa de finantare
, precum si un "safe heaven" de care au beneficiat la nevoie multi dintre tovarasii lor de lupta.
Vor trAda Gardienii Revolu­tiei si se vor alatura Revolutiei? Sau cat de rapid se va face apelul, direct sau informal, la ajutorul extern de care amin­team? In afara unor declaratii politice extrem de prudente, este foarte greu de crezut ca Occidentul, in conditiile de azi, va putea interveni in vreun fel. Ar fi incorect politic. De partea cealalta, Ali Khamenei si Ahma­dinejad vor ucide fara mila. Ca intotdeuna, speranta si moartea vor fi atributul exclusiv al celor care au curajul sa iasa in strada. Poate va invinge speranta.